(de la începutul secolului al V-lea – scris împotriva ereziilor lui Arie)
Înainte de toate, cine vrea să fie mântuit este necesar să țină credința creștină universală. Credință, care dacă nu este ținută întreagă și neștirbită, omul piere neîndoielnic pe veșnicie.
Iar credința creștină universală este aceasta, că noi ne închinam unui (singur) Dumnezeu în Trinitate, iar Trinității în unitate; fară a confunda Persoanele și fără a diviza făptură (Dumnezeirii). Căci există o singură Persoană a Tatălui, o alta a Fiului, și o alta a Duhului Sfânt. Însă Dumnezeirea Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt este întru totul una: egală în glorie, co-eternă în mărire. La fel cum este Tatăl, este și Fiul, și la fel este și Duhul Sfânt. Tatăl necreat, Fiul necreat, și Duhul Sfânt necreat. Tatăl infinit, Fiul infinit, și Duhul Sfânt infinit. Tatăl etern, Fiul etern, și Duhul Sfânt etern. Și totuși Ei nu sunt trei Eterni, ci un singur Etern. La fel cum nu sunt trei Infiniți, nici trei Necreați, ci unul singur Necreat, și unul singur Infinit. În același fel, Tatăl este atotputernic, Fiul este atotputernic, și Duhul Sfânt, atotputernic. Totuși, nu sunt trei Atotputernici, ci Unul Singur. Cum Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, și Duhul Sfânt este Dumnezeu. Și totuși nu sunt trei Dumnezei, ci Un Singur Dumnezeu. Cum Tatăl este Domn, Fiul este Domn și Duhul Sfânt este Domn. Și totuși nu sunt trei Domni, ci Un Singur Domn. Căci astfel suntem obligați de către adevărul creștin să recunoaștem fiecare Persoană ca fiind ea însăși Dumnezeu și Domn. Astfel ne este interzis de către credința creștină universală să spunem că exista trei dumnezei, sau trei domni.
Tatăl nu este făcut din nimic: nici creat, nici născut. Fiul este doar al Tatălui: nu este nici făcut (conceput), nici creat, ci născut. Duhul Sfânt este al Tatălui și al Fiului: nu este nici făcut, nici creat, nici născut, ci purcede. Astfel, există un singur Tată, nu trei tați; un Fiu, nu trei fii, un Duh Sfânt, nu trei duhuri sfinte.
În această Trinitate nici o Persoană nu este înaintea celeilalte, sau după cealaltă; nici una nu este mai mare sau mai mică decât cealaltă. Ci toate trei Persoanele sunt împreună co-eterne și co-egale.
Astfel că în toate lucrurile, cum este spus mai înainte, să se aducă închinare Unității în treime și Treimii în unitate.
Astfel trebuie să creadă despre Trinitate cel ce vrea să fie mântuit.
Pe deasupra, este necesar ca pentru mântuirea veșnică omul să creadă de asemenea cu statornicie în întruparea Domnului nostru Isus Christos. Căci dreapta credință este că noi credem și mărturisim că Domnul nostru Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu și om. Dumnezeu de natura Tatălui, născut înainte de întemeierea lumii, și om după natura mamei Lui, născut în lume. Dumnezeu desăvârșit și Om desăvârșit, cu suflet rațional și carne omenească. Egal cu Tatăl, privitor la Dumnezeirea Lui și inferior Tatălui, în ceea ce privește umanitatea Lui. Care deși este Dumnezeu și om, totuși nu sunt doi, ci un Christos. Unul, nu prin convertirea Dumnezeirii în trup, ci prin luarea (asumarea) omenescului în Dumnezeire. Unul, pe de-a întregul, nu prin amestecarea naturii, ci prin unitatea Persoanei. Căci așa cum sufletul rațional și carnea omenească alcătuiesc un singur om, tot așa Dumnezeu și omul sunt una în Christos.
Care a suferit pentru mântuirea noastră, a coborât în locuința morților și a înviat a treia zi din morți. El s-a înălțat la cer, s-a așezat la dreapta Tatălui, de unde va veni pentru a judeca viii și morții. La a cărui venire toți oamenii vor învia în trupurile lor și vor da socoteală pentru faptele lor. Cei ce au făcut binele, vor intra în viața veșnică, iar cei ce au făcut răul, vor merge în focul veșnic.
Aceasta este credința creștină universală în care dacă un om nu crede cu statornicie și neclintire, nu poate fi mântuit.
